Manastirea Bujoreni

Sărbătoarea Sf. Împărați Constantin și Elena - Hramul istoric al Catedralei Patriarhale

Catedrala Patriarhală îşi va sărbători hramul în ziua de cinstire a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Astfel, luni, 21 mai 2012, pe un podium special amenajat în apropierea Catedralei Patriarhale Sfânta Liturghie va fi oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi.

Mai multe informații cu privire la programul evenimentelor a oferit pentru TRINITAS TV, Părintele arhimandrit Timotei Aioanei, Marele Eclesiarh al Catedralei Patriarhale și Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor: ”Programul va începe încă de duminică, 20 mai, când se va săvârşi, de la orele 16:00, Slujba Vecerniei unită cu Litia, iar în ziua hramului, de la orele 7:00, vor fi scoase în procesiune moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi ale Sfântului Dimitrie cel Nou şi vor fi aşezate în baldachinul special amenajat lângă Catedrala Patriarhală, unde vor rămâne întreaga zi pentru a putea fi venerate de către credincioși. În continuare, de la orele 9:00 va fi oficiată Sfânta Liturghie”.

Actuala Catedrală Patriarhală este unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult din ţară închinate Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.

Sfinţită de Patriarhul Macarie al III-lea al Antiohiei

Construcţia începută în anul 1656 a fost supravegheată de către doi cunoscuţi ispravnici: Radu Logofătu Dudescu şi Gheorghe Şufaru. Ctitorie a voievodului Ţării Româneşti, Constantin Şerban Basarab (1654-1658), a fost sfinţită în 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei şi al Întregului Orient, împreună cu mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti şi cu episcopii de Râmnic şi de Buzău.

„Apoi am mers la o margine a oraşului, pe un deal înalt, care îmbrăţişează cu privirea oraşul dimprejur, unde domnul de acum s-a sârguit să clădească o biserică măreaţă şi prea strălucită, semănând pe dinăuntru cu biserica de la Argeş. Dar aceasta este de cărămidă şi în tindă are doisprezece stâlpi, fiecare dintr-o singură bucată rotundă de piatră, ca să împlinească numărul celor 12 Apostoli. Deasupra ei se înalţă patru turle mari şi în faţă un pridvor larg. Acoperişul este învelit cu plumb, a cărui greutate se spune că se ridică la 40.000 de ocale. Apoi am făcut în ea o slujbă de sfinţirea apei şi Preasfinţia Sa a stropit-o, potrivit pravilei, căci până acum nu fusese încă terminată şi, prin urmare, nu era târnosită. Este închinată Sfântului Constantin, care este şi numele ctitorului, şi Sfintei Elena“, mărturiseşte Paul de Alep în „Jurnalul său de călătorie“, descriind aşezământul şi momentul sfinţirii bisericii de către Macarie al III-lea al Antiohiei, în anul 1658.

Catedrală mitropolitană

După sfinţirea ctitoriei, Constantin Şerban Voievod nu s-a bucurat de împlinirea tuturor lucrărilor bisericii, căci imediat după sfinţire, în anul 1658 a fost nevoit să părăsească ţara şi a mers în Transilvania.

În acelaşi an, noul domn, Mihnea Vodă, la îndemnul mitropolitului Ştefan, a organizat momentul istoric al târnosirii ctitoriei înaintaşului său. Astfel, în Duminica Tuturor Sfinţilor din acel an, patriarhul Macarie al Antiohiei a uns cu mir altarul şi stâlpii bisericii.

Lucrările lăcaşului rămas nezugrăvit înaintea sfinţirii au fost duse la bun sfârşit în timpului domnului Leon Radu. După terminarea lucrărilor de zidire exterioară, biserica din centrul Capitalei s-a îmbogăţit cu pictură lucrată în tehnica fresco, terminată în vara anului 1688. Din această pictură, Catedrala patriarhală mai păstrează astăzi doar icoana de hram din firida de pe peretele estic al pridvorului. Istoria şi mai ales legendele formate în jurul acestui reper duhovnicesc al Bucureştiului spun că pentru chipurile Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, pictorul rămas anonim a folosit ca model chipurile lui Radu Vodă Leon şi cel al Doamnei Luchia, consideraţi cea de-a doua pereche de ctitori ai lăcaşului. La 8 iunie 1668, la puţin timp după înscăunarea noului mitropolit, Teodosie al Ungro-Vlahiei, domnitorul Radu Leon, după sfătuirea cu ierarhii şi egumenii din mănăstiri, a hotărât oficial ca biserica din Dealul Viilor să devină Catedrala mitropolitană. Această calitate şi-a păstrat-o până în anul 1925 când, prin ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, a devenit Catedrala patriarhală.

Aici s-a consfinţit Unirea

Ctitoria lui Constantin Şerban Voievod a fost gazda, de-a lungul timpului, a numeroase momente de importanţă deosebită pentru biserica şi ţara noastră. Aici au fost unşi domnitorii Ţării Româneşti, patriarhii României, s-a consfinţit Unirea de la 1859 şi tot aici s-a proclamat, la 9 mai 1877, independenţa de stat a României. În timpul domnitorului Gheorghe Duca au continuat lucrările la paraclisul Reşedinţei patriarhale cu hramul „Sfântul Gheorghe“, iar mitropolitul Varlaam a dezvoltat un centru cultural în jurul bisericii, organizând în Drumul Filaretului, strada 11 iunie de astăzi, tipografia Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă.

Arhitectură

Înrudită îndeaproape cu biserica episcopală de la Curtea de Argeş, ctitoria lui Neagoe Basarab, atât în ceea ce priveşte planul, cu naosul în formă de treflă, cât şi numărul şi dispoziţia coloanelor din pronaos şi a turlelor, Catedrala prezintă, totuşi, faţă de modelul argeşean însemnate deosebiri: este mai mare, are pronaosul supralărgit, spre a fi mai încăpător, şi un pridvor spaţios la intrare, cu arcade pe stâlpi robuşti de zidărie.

Potrivit planului, este o biserică relativ mare, de aproape 38 metri lungime şi 18 metri lărgime la exterior, cu ziduri din cărămidă legate cu mortar de var şi nisip, de o grosime ce variază între 1-1,60 metri. Suprafaţa construită este de 560 metri pătraţi, cu înălţimea de 11,35 metri, iar la turle de 21,55 metri.

Moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena

În anul 2002, la sărbătoarea hramului catedralei, o delegaţie a Bisericii Ortodoxe din Cipru a dăruit vrednicului de pomenire patriarh Teoctist Arăpaşu o raclă cu părticele din moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, aduse de la Mănăstirea Kykkos, împreună cu o copie după icoana Maicii Domnului pictată de Sfântul Evanghelist Luca, care se păstrează în mănăstirea cipriotă.

După aducerea moaştelor, cultul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena a înflorit la Catedrala patriarhală. În fiecare an, în ziua prăznuirii lor, racla cu sfintele moaşte este scoasă în procesiune şi aşezată spre închinarea credincioşilor, alături de racla cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor.

Veşmântul Sfintei Cuvioase Parascheva pentru credincioşii din Basarabia

                 Răspunzând evlaviei credincioşilor din satul Climăuţi, Raionul Donduşeni, Republica Moldova, acolo unde paroh este părintele protopop Sergiu Mariţoi , Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei a dăruit acestora veşmântul Sfintei Cuvioase Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei, ale cărei Sfinte Moaşte sunt la Iaşi de peste 300 de ani.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, părintele Protopop Sergiu Mariţoi a mers pe data de 9 aprilie 2012 la Iaşi unde s-a închinat Sfintelor Moaşte ale Sfintei  Parascheva şi apoi , cu frică de Dumnezeu şi cu multă evlavie a primit veşmântul Sfintei Cuvioase Parascheva spre alinarea sufletească şi spre binecuvântarea credincioşilor din Republica Moldova.

Bucuria aceasta nu este doar pentru credincioşii parohiei “Adormirea Maicii Domnului ” din satul Climăuţi, ci pentru toţi cei care din motive binecuvântate nu pot ajunge la Iaşi ,datorită distanţei, să se închine Sfintei Cuvioase Parascheva.

Acest lucru a fost posibil datorită prietenului părintelui Sergiu Mariţoi, Preacucerniciei Sale, Părintelui Protopop al Protopopiatului Botoşani, Lucian Leonte, care din dragoste pentru românii basarabeni a mediat ca veşmântul Cuvioasei Parascheva să ajungă şi dincolo de Prut. Poposind la Botoşani părintele Sergiu Mariţoi a mulţumit personal părintelui protopop Lucian Leonte pentru dragostea aratată prezentând în acelaşi timp şi pe părintele diacon Pînzariu Neculai, cel care din duminica Floriilor îl slujeşte pe Dumnezeu în Republica Moldova.

Sfânta Parascheva se roagă de acum înainte şi pentru credincioşii din Republica Moldova având în vedere că este doar al doilea veşmânt al Maicii Parascheva care se află în cuprinsul Mitropoliei Basarabiei.

Pr. Zait Radu

Predica la duminica a III-a din Postul Mare - a Sfintei Cruci

            

            Iisus le-a zis: Oricine voiste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau? Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui Sau cu sfintii ingeri. Si le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea pana ce nu vor vedea Impratia lui Dumnezeu venind intru putere. (Marcu 8:34-38; 9:1)

          

          In pericopa Evanghelica de astazi, Domnul da Crucea, acest mijloc amar de vindecare, tuturor celor care doresc sa fie mantuiti de la moarte. Domnul spune: "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie". Domnul nu-i impinge pe oameni spre Cruce, inaintea Lui, ci ii cheama sa-L urmeze pe El - fiindca El a purtat Crucea. Inainte de a da glas acestei chemari, El a proorocit suferintele Sale: "Fiul Omului trebuie sa patimeasca multe ... si sa fie omorat, iar dupa trei zile sa invieze" (Marcu 8:31). De aceea El este Calea. El a fost Cel dintai intru suferina si Cel dintai intru slava; El a venit sa arate ca tot ceea ce oamenii cred ca este cu neputinta, este cu putinta, si pentru ca sa faca acest lucru cu putinta.

           El nu-i sileste pe oameni, nici nu aduce stramtorare asupra lor, ci propune si ofera. "Oricine voieste... "! Oamenii au cazut in boala pacatului prin propria lor vointa, si numai prin vointa lor libera, oamenii trebuie sa se vindece de pacat. El nu ascunde faptul ca leacul este amar, foarte amar, dar El l-a facut pentru oameni mai usor de luat, luandu-l El insusi mai intai, chiar daca El era sanatos, si ne-a aratat lucrarea lui minunata.

          Dupa predica rostita, preotul a adus sincere multumiri Protopopiatului de Botosani prin parintele protopop Lucian Leonte pentru donatia facuta in ceea ce priveste ziarele protopopiatului de Donduseni si Edinet si pentru situl protopopiatului nostru. Deasemenea s-au adus multumiri preotului Zait Radu Constantin din Botosani.

          Acestea au fost cateva cuvinte rostite la biserica din Climauti, unde preotul paroh este parintele protopop Maritoi Sergiu.

Dar din dar se face rai

           

             In luna februarie, cand frigul continua sa aduca multa bataie de cap populatiei, preotul - protoiereu al bisericii " Adormirea Maicii Domnului" din sat. Climauti, Sergiu Maritoi, a desfasurat o campanie de sustinere a familiilor nevoiase si batranilor singuratici din localitate. Astfel, slujitorul bisericii impreuna cu asistentul social comunitar Angela Stetenco au adus in dar cate o plapuma la 20 de persoane socialmente-vurnerabile. Actiunea data a fost sustinuta de catre Misiunea Sociala "Diaconia" a Mitropoliei Basarabiei. Aceasta actiune a fost desfasurata in intregul Protopopiat de Edinet si Donduseni si anume in parohiile: Sat. Donduseni, Or. Donduseni, sat. Garbova, sat. Chetrosu, sat. Lipnic, sat. Fetesti si Sat. Burlanesti.

          De asemenea, atunci cand termometrele de afara inregistrau temperaturi scazute, in ajutorul nevoiasilor din sat a venit si primarul Mariana Chiriac, care, din surse financiare proprii, a adus in dar colete cu produse alimentare la 30 de persoane defavorizate.

          Aceste actiuni ne demomstreaza ca e mare numarul oamenilor care traiesc dupa principiul: ajutadu-ti aproapele poti face lumea mai buna.

În Ucraina preoții români sunt caterisiţi și acuzați de spionaj dacă slujesc în limba maternă

     

     Statul ucrainean i-a acuzat pe preoţii români de spionaj pentru simplul fapt că folosesc limba maternă în timpul slujbelor, iar locuinţele şi bisericile în care slujesc au fost incendiate.

Dincolo de mult-meditizata Serbie, nici situaţia preoţilor şi credincioşilor români din Basarabia şi Bucovina nu este mai bună.

După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, Mitropolia Bucovinei, aflată în componenţa Bisericii Ortodoxe Române (BOR), a fost desfiinţată de autorităţile sovietice, iar în locul ei a rămas o simplă eparhie în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, depinzând de Patriarhia Moscovei.

Întâi ucrainiană, apoi română

    Trei judeţe din sudul Basarabiei istorice – Cahul, Ismail şi Bolgrad – au intrat printr-o nedreptate a istoriei în componenţa Ucrainei. În aceste judeţe, Mitropolia Basarabiei a reuşit cu mare greutate să înfiinţeze trei parohii, la Anadol, Frecăţei şi Hagi-Curda. Preoţii şi credincioşii români din aceste parohii au fost supuşi unor presiuni de neimaginat din partea statului ucrainean, care i-a acuzat de spionaj în favoarea României pentru simplul fapt că folosesc limba română în timpul slujbelor.

În cele trei judeţe există 24 de localităţi în care se vorbeşte şi se studiază în şcoli în limba română şi care au biserici româneşti. În Maramureşul istoric de dincolo de Tisa, ortodoxia moare. În Bucovina de Nord, ţinut cu peste 140 de parohii ortodoxe româneşti, subordonate canonic, în marea lor majoritate, mitropoliei ucrainene de la Cernăuţi, aflată sub jurisdicţia Patriarhiei Ruse, preoţii români sunt umiliţi şi terorizaţi.

Ei sunt obligaţi să oficieze ceremoniile ortodoxe române în limba ucraineană, în mediul urban. La sate s-a acordat “concesia” celebrării în două limbi, întâi ucraineană şi apoi română.

“Schismaticul roşu”

     Mitropolitul Onufrie al Cernăuţiului, ucrainean de origine, refuză cu obstinaţie cererile clericilor şi asociaţiilor româ neşti din Bucovina de Nord de constituire a unui Vicariat Ortodox Român, motivând, în bătaie de joc, că această dorinţă spirituală ar duce la schisma Bisericii Ucrainene. Ba mai mult, ar veni în întâmpinarea intereselor revizioniste ale României. ”Schismaticul roşu” de la Cernăuţi, după cum l-au poreclit românii, a interzis preoţilor şi enoriaşilor să mai primească veşminte, publicaţii, cărţi religioase şi de cult, materiale pentru biserici sau orice alt sprijin din România, ameninţându-i cu sancţiuni canonice şi administrative.

S-a ajuns până la caterisirea clericilor care apără spiritualitatea ortodoxă românească. Părintele Mihai Ivasiuc, preşedintele Societăţii Creştin-Ortodoxe “Mitropolitul Silvestru Morariu”, a fost caterisit de Mitropolitul Onufrie pentru că a îndrăznit să afirme că ortodoxia din Bucovina de Nord trebuie să-şi reia legăturile fireşti cu patria mamă şi a săvârşit slujbele în limba neamului.

În regiunea Odessa, “detaşamente de patrioţi ucrainieni” educate la şcoala panslavistă au dezlănţuit teroarea asupra preoţilor şi enoriaşilor români, recunoscuţi prin voinţă europeană ca aparţinând Mitropoliei Basarabiei. Locuinţa epitropului Vasile Iordachescu şi biserica părintelui Anatol Cristea din Camisovca, raionul Ismail, au fost incendiate, lăcaşul de cult chiar de două ori, în noiembrie 2003 şi martie 2004. Aşa putem înţelege că Malainita nu este o inovaţie pur sârbească!

Sursa: Evenimentul Zilei

„Ultimul pustnic al Bucegilor“, părintele Ionichie de la Sfânta Ana, s-a stins din viață

Părintele Ioanichie Șoncuteanu, fost călugăr la Mănăstirea Sinaia și întemeietorul Schitului Sfânta Ana din Bucegi, s-a stins luni dimineață, pe patul de spital, la Cluj

„Ultimul pustnic al Bucegilor", cum a mai fost numit de enoriași, va fi înmormântat în satul natal, din Maramureș, ceea ce a stârnit indignarea multor persoane care l-au cunoscut și care considerau că părintele ar fi trebuit să-și doarmă somnul de veci în munții din Prahova, acolo unde a slujit și a ridicat lăcașul de cult.

Conform blogului Buceginatura 2000, părintele a fost văzut de montaniarzi prin 1995 „săpând într-un luminiș din pădure...acolo urma să ridice Schitul Sfânta Ana. Și l-a ridicat cu greu. Până prin anii 2005-2006 a existat un schit foarte mic cu altarul orientat spre sud. Abia după ce s-au găsit oameni credincioși care să facă donații, biserica de aici a devenit ceea ce este astăzi. Altarul a fost orientat spre est, clădirea mult extinsă, suprafața lăcașului monahal s-a dublat".

Schitul a fost sfințit în 2008, pe 6 august, când creștinii sărbătoresc „Schimbarea la față". Potrivit blogului Buceginatura 2000, părintele Ioanichie le-a mărturisit celor prezenți următoarele:  „În 1946, credincioşii din părţile Sinaiei au cerut Arhiepiscopiei Bucureştilor înfiinţarea Schitului Sfânta Ana, dar nu s-a reuşit atunci. Duhul lui Dumnezeu ne-a chemat să vedem sfinţirea acestei biserici acum. În motivaţia credincioşilor din părţile Sinaiei, atunci când cereau înfiinţarea schitului, se arăta că acesta are o legătură prietenească şi duhovnicească cu Schitul Durău, de la poalele Muntelui Ceahlău. Vedem această legătură între schiturile de pe munte din Moldova, cu cele din Ţara Românească".

Dispariția după luni grele de suferință îi întristează pe enoriașii de pe Valea Prahovei cu atât mai mult cu cât monahul va fi înmormântat la sute de kilometri distanță de locul unde a slujit zeci de ani.

„Se pare că va fi înmormântat în satul natal, undeva prin județul Sălaj sau Maramureș. Nu știu, mi se pare complet neavenit, ca omul care a ridicat schitul Sfânta Ana, fost călugăr la Mănăstirea Sinaia și stareț la acel schit, să fie îngropat la capătul țării și nu la acel schit...sau măcar în Sinaia. Cum să-l duci în locul natal, când este plecat de acolo de zeci de ani?! Aici este cunoscut de mii și mii de oameni. Cred că astfel de lucruri trec pe lângă noi prea ușor"


Sursa: adevarul.ro